În Lunca Prutului, la Hermeziu

marți, 10 martie 2015

M-am rugat de Siret ca să-mi pună o pilă
Cum e-n ziua de azi, ca şi ieri, cum demult
Să ajung, să respir şi să văd prima oară Şi acel minunat sanctuar dinspre Prut.

În sfârşit, am deschis astăzi calea spre lunca
aproape lacustră, ş-acolo să fiu,
să însemn din totem, să m-adăp din istorii,
de adâncă simţire ş-onor Hermeziu.
*
De sub ţăr`nă mă pândeşte, de-şi păzeşte-a lui comoară,
Prutu-ascuns care-mi şopteşte cum, odată-n fapt de seară,
Din ceardac, sorbind natura, geniul de la Ipoteşti A cuprins pe deal o turmă, veşnicind-o -n stâni celeşti.*

Şi-astăzi buciumul mai sună pe acelaşi deal din ape,
Dar nu-l simte Eminescu , spre Luceafăr dus departe;
Iar Negruzzi care-şi doarme visul peste drum de casă
Ar scurta şi azi Moţocii, dacă l-am ruga să iasă.

Pe aleea adumbrită, blând de plopii seculari,
Parcă-mi tremură genunchiul, suflul îl resimt arar,
“Cum de-atâta măreţie şi atâţia oameni mari
Ne-au lăsat nevredniciei, şovăind şi fără har!?

Dar, maestre, tara asta, ce o ştii, n-o trece anu’
ş-o veni smerit spre tine să-l întorci pe Lăpuşneanu;
Să-L învii cu-a lui poruncă, pentru toţi să fie-o lege
De-oportuni, de mişelia, ce-i stigmat, să ne dezlege!

De-ai trezi tot românismul, spiritele strămoşeşti
Ce de veacuri se revoltă şi-n sanctuarul din Trifeşti,
De pe culme, pe lichele, cum în vremuri ce-au trecut
Or să-nece din cabală chiar de-l vor spurca pe Prut!

Eu, voi duce dintre Pruturi vorba asta spre Siret
Şi-oi cerca să fac o punte cu unelte de poet.
Dacă prins de slăbiciune, şovăială, am să fiu
Am să-mi sorb ca şi-azi puterea, din izvor de Hermeziu.

* ”Sara pe deal” a fost scrisă pe acele meleaguri.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: