În lume - Zaharia Bârsan

Eu m-am luptat cât am putut
Și-am dus-o așa cu rău, cu bine, —
Mă știe Domnul și pe mine
Cum am făcut de te-am crescut
Și câte nopți n-am petrecut
Gândindu-mă la tine!

Și știi… necazu-i partea mea!
Destul m-a bântuit năpasta…
Ehe, dacă-mi trăia nevasta
Noi nu eram să fim așa;
Dar ce să faci când Domnul vrea…
Așa-i viața asta!

Tu vezi… la noi în sat e greu,
Mai bine du-te… lumea-i mare
Apucă și tu vreo cărare
Și să te-ndrepte Dumnezeu,
De unde știi norocul tău
Din care colț răsare?…

Din deal un cântec trăgănat
Se lasă liniștit în vale
Și George se oprește-n cale,
Oftând, se uită peste sat
Și-apoi se duce-ngândurat
Cu doina lui de jale.

Bătrânul stă pierdut în prag
Privind la cel care se duce.
Întinde brațul să-l apuce
Dar vrerea lui se pierde-n vag…
— O, Doamne, fii de-acum toiag.
Ajută-i, Sfântă Cruce!…

—————————————————————
sursa:@versurisubfloridetei

Adăugat de: versuri sub flori de tei

vezi mai multe poezii de: Zaharia Bârsan



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.