Muză

miercuri, 13 noiembrie 2019

A încremenit clipa
între două respiruri.
Mă privești printre gene...
ce vrei să-mi spui? Spune-mi
în timp fără margini,
ca să-mi pot astâmpăra setea,
din palma ta plină...
Te-am adorat
încă înainte de a te naște în idee,
sânzâiano,
Și vinul sânilor tăi
am stors,
și m-am îmbătat cu ei, fără să știu
că sunt sâni... Acum,
plâng pe părul tău
curs printre frunzele de urzici,
și seceta
mă umple de soare...
Iată,
sânzâiano,
am aflat har înainte să te naști în ideile mele,
pline de tine!... Îngăduie-mi,
sânzâiano, muza mea,
să te îmbrac cu rochie de ceară,
și să te port agățată în piept,
ca pe o batistă de nuntă...
O, sânzâiano!...
Dă-mi palma ta
să o sărut, iubita mea,
Și inima mea va curge ca un balsam,
pe ochii tăi...
vei vedea, atunci,
până pe fundul mării,îmbrățișarea
Cu care te îmbrățișez
acum...

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.