Izvorul de flori, ocean de petale,
se leagănă-n inimi, pe ramuri ovale,
credința din care apar primăveri,
se naşte în urma îngheţatei tăceri.
Tăcerea de gheaţă, o iarnă ce trece,
aşterne zăpezi pe muntele rece,
zideşte în urma ascunsă-n zăpadă,
a iernii magie, a iernii baladă.
Atunci, primăvara, cea plină de viaţă,
cu razele-i blânde zăpada dezgheaţă,
muguri voinici se transformă în flori,
credința-n petale şi aripi să zbori.
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: