Un gramatician - Moulavi

Un gramatician se îmbarcase pe-un vas.
Cu vanitate, întorcându-se spre cârmaci, îl întrebă:
,,Gramatică ştii?" ,,O, nu!”, răspunse celalalt.
,,Atunci, jumătate din viaţă ţi-e pierdută.”
Îşi simţi cârmaciul inima rânită de tristeţe;
cu toate astea, pe moment nu-i răspunse.
Dar vântu-ntr-un vârtej aruncă nava.
Cârmaciul, atunci, gramaticianului îi strigă:
,,Ştii să înoţi? Hai, spune-mi, ştii?”
,,Despre înot să nu mă-ntrebi nimic.”
,,Ei bine, grămăticule, viaţa ți s-a sfârşit,
nava se năruie-n vâltoare.”
Renunţare trebuie, să ştii!, nu gramatică;
dacă renunţi la tine, atunci aruncă-te fără primejdie:
unda marină aduce mortul la suprafaţă;
dar cum să te salvezi, când te afli în viaţă?
Din moment ce mort eşti de atributele umane,
pluteşti pe marea misterelor divine.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Moulavi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.