Morganicul ciclu - Ion Scriba

În Umbra Materiei tace un sfinx
Gândind Piramide.

Morganicul ciclu de ”viață ca vis”
Prin Om se deschide.

Cu mâini rugătoare spre Cerul-altar
Cu poarta închisă

Viețile noastre cerșesc în zadar
Lumina promisă.

Căzute-n delir, babiloane în noi
Ard holocaustic

Și pier doborâte-n pierdutul război
Mefisto-faustic.

Au boabele vieților noastre vreun rost
Semănate pe vânt?

Merită irul de arderi ce-am fost
Pentru fumul ce sunt?

În frig, întuneric și post
Cerșeam mântuirea

Dar răni căutările-au fost
Și rană găsirea!

Materia toată e-n giulgi
Sub gerul fierbinte,

Cădem pe planetă ca fulgi
Topiți pe morminte.

Morganicul ciclu de ”viață ca vis”
Cu om se închide.

În Templul Materiei Rage un Sfinx
Zdrobind piramide.

Ni-s viețile ”arderi de tot”
Sufletul scrum mi-i

Când Sfinxul-Hienă se linge pe bot
De Sângele Lumii.
.........................................

vezi mai multe poezii de: Ion Scriba



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.