Mirimirela - creaţii proprii

Aș vrea s aprind o lampă ,pentru tine
Să stea aprinsă pe vecie.
Că nu mi ai spus cât te a durut,acum îmi vine
Să ntorc pământul cu lopata,pe sicrie

Pe tâmpla toamnei noi dansam un menuet
Pe tâmpla toamnei se nsera , încet
Și luna ne privea discret,
Cum tu îmi dăruiai primul sonet.

Mesteceni de argint răsfiră zarea
Bănuții plopilor foșnesc ușor
O,cât aș vrea să aflu calea
De tine să nu mi fie dor

Din cer cad petale de gheață
Pe genele tremurânde se opresc
Gura ta ,zâmbetul mă răsfață ,
Sărutările buzele mi pârjolesc.

Ai fost zborul meu,luna,soarele
Pământul,cerul și apele
Dansam cu nopțile ,
Zâmbeam cu zorile

Mi ai oferit un trandafir
În plină toamnă
Spunându mi că e luna lui april

Mi e dor de teii înfloriti
În luna lui cireșe coapte
Eram frumoși , îndrăgostiți
Ne adunam în mii de șoapte

M ai dus în serile de mai
Pe cei mai frumoși și albi cai..

Te ai dus cu dorul și inima îmi plânge

Câmpul de rapiță ți am arătat
Tu câmpul pentru mine ai răsturnat.
Pe cer , valuri de miere se topeau
Cerurile n ape albastre se scăldau.

Se scutură de floare iar , salcâmii
Te aștept în parc , pe înserat
Mă rog la stele și la lună
Să nu mă fi uitat.