Mirimirela - creaţii proprii

M am rătăcit
În propria mea viață
Te am așteptat
Pe timp frumos, pe ploi ,pe ceață

Mi am retras pașii
din poarta vieții tale
Precum un cerșetor
alungat de la ușa bisericii

Când primii fulgi de nea
Roiesc ca fluturii în zbor
Și mi amintesc de iarna mea
De tine îmi e dor !

Am amuțit
Am înghețat
În sufletele noastre cad
Zăpezile din poluri.

Ai intrat tiptil în viața mea
mi te ai furișat în suflet
Dar mi ai troienit zăpada grea
și mi ai transformat zâmbetul în scâncet.

Îndoiala ta
Ne a măcinat iubirea

Îndoiala ta

Vin păsările călătoare cârduri, cârduri
Se unduiesc ca trestiile n vânt
Roiesc prin parcuri mii de fluturi
Și primăvara și ia avânt.

Miroase iar a liliac
și a ploaie
Parfum ce mi te aduce n minte
persuasiv, molatec...

Te am luat la mine sub pleoape
Și am simțit ușor
Sărutul tău
În căușul palmelor

Dialogul tăcut al ochilor noștri
Peste Răsărit, peste Apus
Peste aștri
Peste spațiu și timp