Mirimirela - creaţii proprii

Adorm târziu, sau mă prefac
cu fluturi în stomac.
Visez pustiu că nu mă plac
cei fluturi din stomac.

Îmi bântui trup și mi bântui minte
în dulce ritm de madrigal,
îmi gâlgăi tumultos prin vene
ca un blestem ancestral.

Ai vrut să fiu un înger
Pe umărul tău stâng
Să ți mângâi ochii, fruntea
Și sufletul plăpând !

Visez cu ochii larg deschiși
la zilele de soare pline,
la unchi, bunici, prieteni și mătuși.
Unde sunt toți ? Unde s au dus ?

Dăm timpul înapoi
și vrem să fim
din nou copii.
Frumoși, și goi, și jucăuși

Mă uit departe
în noapte
zăresc lumini înspre Alaska
dar ochii tăi nu s nicăieri

Ajută mi Doamne să l iubesc
așa cum un suflet
întregește alt suflet
fără de patimi și nerușinare

Când ești lângă mine
spațiul se comprimă
și nu mai am aer
nu mai știu să respir

Miroase toată firea-a tei
Tu mi ai șoptit râzând
Și ai luat cu tine anii mei
În schimbul lor duios lăsând

Mă simțeam ca o floare ofilită
Care avea nevoie de apă
Atunci...ai apărut tu
Și a nceput să plouă...