Mirimirela - creaţii proprii

Ai aprins un rug în mine
De ntrebări și de iubire
de nu l stingem, amândoi
vom pieri în vâlvătăi

De ce îmi ceri
să te ridic
când eu mă simt
pusă la zid

Ai munți de gheață în priviri
Și nu îi pot topi
Că n loc de primăvara dornică de viață
În ochii tăi au înflorit

Ningea, ningea
Cerul se deschidea
Pe noi ne înghițea
Ningea, ningea

Cum mirosea a fân cosit
În ochii mari, când m ai privit
Tot cerul parcă a năvălit
Și m a strivit

Mă simt
Ca o trestie
Legănată de vânt

Nu mai știu
Era într o luni
Sau duminică era

Atât am stat
În amorțeală
Încât nămeți s au adunat
Și sufletul mi au îngropat

Sunt trandafirul
ce s a desfăcut în floare
în unduirea valului
pe lac.

Îmi ești și rugă
Și păcat
Și dacă asta
Mi a fost dat