Mirimirela - creaţii proprii

Dragostea mea frumoasă,târzie,nebună
Ai înflorit din senin,din grăunta de humă,
Mi ai poleit cu argint răsăritul de lună
Și m am trezit că am prins infinitul de mână.

Sunt frunza ce -alunecă de pe ram
Sunt ploaia ce îți bate n geam
Sunt vântul ce îți joacă prin păr
Sunt peste tot și nu sunt nicăieri.

De ar fi să zbor
Aș vrea să mi fie cuib
Inima ta.

De vrei să ți fiu regină,
Fii regele-mi lumină
În asfințit. Și vină
Să mi împletești cunună

Vino dragostea mea ,
Te aștept,cum așteptam în copilărie prima zăpadă
Cum așteptam vara,prima ploaie să cadă.

Cad frunze galbene din sălcii,
În vie țipă o stăncută,
Se scutură de ploaie, norii
În mine plânge mut, o ciută.

Noapte bună, somn ușor
de tine nu mi mai e dor.
Somn ușor și noapte bună,
inima mea e nebună !

Pe o rază de lumină ,luna
țese o uvertură de culori
nu cred să știe străbuna
că are n spate mii de sori.

Când plânge o vioară
Pe Balada
Lui Porumbescu
Plâng și eu

Și mâine fi vom amândoi
prin arșiță, prin vânt, prin ploi
și vom dansa
cu tălpile desculțe prin noroi,