Isus binecuvântând stelele - Mircea Streinul

Atât de-ncetu cântă svon stelar,
că morții doar l-aud în crucea serii;
în grâne coapte, de culoarea mierii,
draci mulți neghinei pregătesc cântar.

Hulubi de abur, rupți din nori întruna,
se-nneacă-n jocul de lumini stelare;
prin cerc de-albastră apă moartă,-n zare
plutește nufărul de aur - luna.

Târziu, muncit și plin de colb, Isus
deschide poarta țarinei și merge
spre lanul foșnitor; și fruntea-și șterge
sub ploaia albă-a razelor de sus.

Apoi, oprindu-se trudit pe-un hat,
Isus binecuvântă deopotrivă
și stelele, și zarea milostivă,
uitând că e flămând și însetat.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mircea Streinul



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.