Icoana ruptă - Mircea Pavelescu

Din zarea mea pe care putui să mi-o destram
Ca să-mi asvârl privirea înfrigurată peste
Hotarele înguste de dealuri și de creste
Făcuși minciunei ramă și seninuri geam.

În zale de lumină azi sufletul nu-mi este.
Și nici pierdut în Tine nu sunt precum eram.
Lipsit de marea-ȚI umbră mă chinue ce n-am
Și Te pricep mai bine de când îmi ești poveste.

Minunile-ȚI săpate cu slova evanghelii
Le-au ros, nesățioase, năpârcile-ndoielii
Precum și răsplătirea-Ți de bine și de rău.

Nemaiținut de nimeni, ca-n maluri fără fund
Cu ierburi otrăvite și putrede, m-afund
În golul ce-mi rămâne, enorm în locul Tău.

Mircea Pavelescu (August 1928)

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mircea Pavelescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.