Dans de iarnă - Mircea Ivănescu

eu am văzut cum începe iarna - într-o după-amiază
demult, când a început deodată să ningă,
şi lumina, foarte decolorată, se coboară să atingă
marginile gestului meu uimit. simţeam cum mi se aşează

un cerc de mare singurătate în suflet. de aici -
ştiam - aveau să-mi înceapă, cu urmele prin zăpadă, drumurile mele spre înţelegere, spre tăgadă.
căci iarna e vremea îngheţată în negare, când nici

o cristală a vorbelor nu mai clipeşte în afară.
răsfrângerile toate sunt îngheţate. eu ştiu
cum îşi începe iarna dansul ei străveziu

- un dans în răsturnata apă, şi amară,
a vremii pe care n-o mai credeam adevărată.
de asta eu râd când ninge - dansul ei iar mi se arată.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mircea Ivănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.