Seară muzicală - Mircea Dinescu

Fratele meu orbi într-o seară de iulie.
În creuzetul fabricii de azot

natura-și scotea impudică ciorapul de plastic.
I-aș fi dăruit ochii mei
să-și învingă rușinea de-a o lua pipăind
de la capăt.
Nu era vreun semn de la zei,
nici un dar mai subtil al destinului,
ca la Homer sau la Borges,
ci consecința nașterii sale
în ieslea războiului rece
când maică-mea neștiutoare
nu găși în toată provincia
un banal medicament pentru ochi.
Acum bișnițarul întreprinzător
își cară cu avionul garoafele-n Nord,
dar dincolo de colină
țăranul îi pune vițelului sacul de plastic în cap
și-l îngroapă pe-ascuns
scăpând astfel de obligația
de a-l preda pe degeaba la Stat.
Fratele meu e străin de toate astea.
Aude în schimb șuierul dulce-al azotului,
simte cum se mulează ciorapul muzical
pe căpățâna orașului.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.