Mai mult pământ - Mircea Dinescu

Cât de naiv gândeai că eşti un nufăr
printre femei, de albul lor mirat,
copilule prin care astăzi sufăr
mai mult pământ şi nume de bărbat.

Mi s-ar deschide pleoapele în stele
dacă-aş putea să cred că nu eşti mort,
ci mai atârni pe mările rebele
de scândura acestui trup ce-l port.

Şi cum în noapte sorii se mănâncă
unii pe alţii ca la un îndemn,
când vei zări un ţărm, o verde stâncă,
să-mi rupi cu dinţii hălcile de lemn.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.