Fuga în doi - Mircea Dinescu

Este-n noi o spaimã care ne doboarã,
Bate vânt din lucruri, poate dinadins,
Sufletu-i o luntre spre odinioarã,
Carnea dulce, vâslã, ochiul necuprins.

Rupți din soare-s mânjii, îi asteaptã hãțul,
Gloria cãruții – glorie pe roți.
Ochelari de piele mãrginind ospãțul
Fãrã ca privirea sã-nfloreascã-n părți.

Noi vom umple caii gata de plecare
Adunați în plasa ierburilor vechi,
Steaua cea aleasă poate fi oricare –
În singurătate alergăm perechi.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.