Exil - Mircea Dinescu

Au înflorit cartofii în Marmația
și voi tocmai acum plecați spre sud
când ceru-i aiurit și descusut,
când se confundă bocetul cu nația?

Veți inventa durerea ca o tară,
poate veți da peste-un mormânt mai cald...
Scobim, scobim cartofii de smarald,
săracii mei cartofi de piatră rară.

Ce zeu păstrat în saramuri celeste
ar fi dispus din nou să ne adune?
La noi, la voim e plâns de-ngropăciune,
la voi, la noi, e-un capăt de poveste.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.