Cântecul obositului căutător de aur - Mircea Dinescu

Azi n-am să scot din mânecă nici aşii
cei sprincenaţi, nici preot rumeior,
ci-o să mă las vânat de băştinaşii
pitiţi în lan gălbui de alior.

Să mă despoaie veseli de mărgele
şi să-mi desfacă plosca de la gât,
zvârlit în foişorul de nuiele,
precum un zeu amirosind urât.

Că prea am morfolit în aur cizma
şi prea am navigat pe-un râu de spirt,
tânjesc pe piept să-mi înflorească izma
şi moartea să mă-mbie la un flirt,

fără podoabe când răsare focul
cu flacăra curbată către sud
să chiuie în mine dobitocul
iar eu – copil de jar – să nu-l aud.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.