Batem cerul - Mircea Dinescu

Mai lucrează-n ochi femeia, o rindea de foc e vinul,
alţi dulgheri în vrednicia trupului găsim mai greu,
vorba, îngerească pleavă, întregeşte încă plinul,
batem cerul, cum se spune, să priceapă Dumnezeu.

Undeva sunt uşi deschise, umbra fluieră neantul,
facă-se la urma urmei voia celor fără ham,
somnul mai felin coboară, când într-unul când într-altul,
nu întreabă dacă-i voie, ce ochi poartă sau ce hram.

Cântă vremea în clepsidre şi dansăm peste putere
(doar prin Turnul Babel parcă am jucat în contratimp)
cineva (n-aş avea gură) ne iubeşte şi ne cere
chiar de-am vrea din bunătate să-i dăm altceva în schimb.

De-ar striga cocoşi în sânge să trezească pururi gândul,
Univers mâncând lumină, cât exist încerc şi eu,
scriem apele cu vâsla, cu picioarele pământul,
batem cerul, cum se spune, să priceapă Dumnezeu.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.