Actorul - Mircea Dinescu

Azi scriem poezia pe mari bucăţi de pâine,
arta-i maşinăria de curăţat cartofi,
chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine,
actor retras ca melcul în pantofi.

Iată cum din teroare pianul spală rufe
şi sar din pieptul nostru cameleoni de preţ,
iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe
ca vipera aprinsă de fiere şi dispret.

Iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă,
cum calcă pacea beată pe morţii din tranşei,
o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă,
o alta zvârle molimi pe turmele de miei.

Tu, care-ţi pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare
când sus în nori rânjeşte hazardul roz şi chel,
tu, care mori de noapte şi mori de fiecare,
porţi viermele în palmă ca pe un scump inel.

Septembrie iţi sare ca o pisică-n faţă
şi înfloresc în tine vise de şoarec mic,
nimic nu-ţi mai ajunge şi totul te răsfaţă,
proprietar pe vorbe şi rege pe nimic,

Smulge-ţi tu singur limba, scrie pe ea Adio,
îneacă-te-n saliva celor ce te-au râvnit,
ascultă trenul toamnei cum se răstoarnă-n ziuă
cu tâmpla mea de aur într-un vagon rănit.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.