Furtuna - Mihail Lermontov

În fum de nori furtuna urlă
Pe noaptea apelor adânci,
Se-nalţă marea ca o turlă
Şi se prăvale peste stânci;
Lung fulger - şarpe de jăratic -
Le-ncinge fruntea de granit,
Se luptă val cu val sălbatic
Şi singur eu stau neclintit.

Stau neclintit... ce poate oare
Înfricoşa pe cel ce-a fost
Prădat de viaţa-nşelătoare
Şi s-a jertfit fără de rost?

Pe cel ce-a îndurat ocara -
Năpârcă-n jurul frunţii lui,
Încolăcindu-se ca para
De foc pe stâncile silhui?

Detună! Fulgeră! Te-ntrece,
Furtună! Sparge-te, senin!
Eu stau netulburat şi rece
Şi zbuciumul îmi e străin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc, Gerra, pentru toate poemele lui Lermontov
Cu stima
ALapis
miercuri, 08 iulie 2015



Cu drag, Daniel!
Gerra Orivera
miercuri, 08 iulie 2015



Ce frumos!

Multumesc Gerra!
daniel
miercuri, 08 iulie 2015