Epigrame - Mihail Lermontov

Traducere de Ion Hadârcă

1

Sunt inşi ce-şi fac prieteni cu bulucul,
La fel cum şi-ar schimba surtucul.
Cât este nou, de el nu se desparte,
Apoi îl lasă slugilor, să-l poarte.


2

Acela-i mai deşert, vezi bine,
Care cu totu-i plin de sine.


3

Ca să devii poet vreodată,
Din simplu gazetar, nu-ţi este destinat:
Să-njuri, să minţi, să lingi - şi toate deodată,
Cred că e mult prea complicat.


4
Scriitorului P...

Eroul tău drept tăntălău apare
Când vrea doar fericirea înadins,
Iar spre final adoarme-atât de strâns,
Încât căscatul mai să ne oamoare.


5

Să cerţi pe mincinos, să râzi de omul prost
Şi cu femeia să te cerţi - e ca şi cum
Să cari apa cu ciurul. N-are rost!
De toate trei, O, Doamne, păzeşte-ne oricum.


6

Doctorul Damon mult a lăcrimat
După-un amic ce-l părăsi pentru vecie.
Nu pentru că cel drag a decedat,
Dar că amicul nu-i întoarse datoria!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.