Pământ, despărţirea-i acuma - Miguel Hernández

Pământ, despărţirea-i acuma
agonie, ca-ntotdeauna.

Ieri, despărţindu-ne, noi
agonizăm amândoi.

Pământ, jumătate murim.

De-aceea-n gările toate
şi-n porturi e-un iz de moarte.

De-aceea la drum când pornim
batiste pe vânt desfrunzim.

Suntem morţii cei vii
departe-n orizonturi pustii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Miguel Hernández



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.