33 - Michelangelo

Nimic, afară de-ale mele arme,
nu-mi poate apăra iubitul lucru;
și spada, cât și lancea, cât și scutul
fără de forța mea nu pot nimica;
prin tristul obicei mi-a fost luată
o milă care ceru-o dă-n tot locul.

Ca șarpele bătrân când strâmt e locul,
eu pot să trec lăsând vechile arme,
obișnuința spre a-mi fi luată
și orice omenesc și dulce lucru:
astfel va fi cu mult mai sigur scutul,
că-n fața morții lumea nu-i nimica.

Amor, mă simt deja ajuns nimica:
iar de păcate plin e mai tot locul.
O, scapă-mă de mine și cu scutul,
cu dulcile-ți adevărate arme,
mă apără de mine: orice lucru
ori treabă nici n-a fost, din scurt luată.

Cât timp din trup viața nu-i luată,
Tu, ce poți face lumile nimica
Tu, creator, stăpân oricărui lucru,
nu pierzi prea mult să-ți afli-n mine locul.
…………………………………………………………
…………………………………………………………
Tu singur ai adevărate arme,
fără de care omul nu-i nimica.





din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo