159 - Michelangelo

Spre-a fi mai vrednic, de-acest dar minune,
de prietenia voastră ideală,
gândeam, înaltă doamnă, în greșeală,
netrebnic, să răspund cu pasiune.

Dar n-am putut virtuții mele spune
să urce pân' la voi, fără sfială!
Îmi cer iertare pentru îndrăzneală
și trag din rătăciri înțelepciune.

Greșesc acei ce cred că egalează
plăpânda mea vremelnică lucrare
divinul vostru har, plouând ca norul.

N-ajung știință, artă, minte trează:
un dar ceresc nu-și află egalare,
oricâte probe-aduce muritorul.



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.