133 - Michelangelo

În ultima mea oră pot cunoaște
deliciile tale lume! Vai,
promiți o liniște ce tu n-o ai
și-o pace moartă fără a se naște!
Rușinea anilor, sfiala
pe care cerul o prescrie
nu-mi pot schimba greșeala
străveche și-atât de dulce mie,
în care mă complac de-o veșnicie,
ce-omoară suflet, trupul amenință…
O spun din proprie știință:
bună-n cer e soarta celui care
îndată după naștere și moare.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.