124 - Michelangelo

Madona mea, vioaie și îndrăzneață,
când îmi promite mult râvnitul bine,
cu ochii mă ucide-n timp ce-și ține
în rana-mi arma crudă și semeață,
că moarte și viață
le simt deodată într-o luptă lungă,
ca spiritul să mi-l străpungă…
Doar vraja ei mi-alungă
tortura, pentru-o și mai grea-ncercare:
e răul, decât binele, mai mare…


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.