105 - Michelangelo

În ochii tăi frumoși și calmi văzură
setoșii ochi ai mei nu o himeră,
ci pe Acela care ne conferă
doar prin iubire propria-i natură.

De n-ar avea divina Lui măsură,
le-ar place frumusețea efemeră,
dar sufletul nu vrea iluzii, speră
universal frumusețe pură…

Eu zic: pe cel etern nu-l liniștește
ce-i muritor, nici haina străvezie
a timpului, ce-n tâmple se reflectă.

Trupescul dor ce sufletul zdrobește
iubire nu-i! A noastră-i armonie
aici, și-n cer prin moarte-I mai perfectă.



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.