Mânie - Menelaos Ludemis

Unde să ducem
Această furie neastâmpărată?
Acest strigăt indescifrabil,
Această mânie zburlită,
Aceste blesteme bâlbâite,
Unde să le ducem?

Și cum vom stăvili
Acest plânset uscat,
Aceste țipete înăbușite,
Aceste vorbe cu două tăișuri,
Unde?
Și mai ales unde vom ascunde
Onoarea aceasta neprihănită,
Când tâlharii lumii
O caută s-o sfâșie ca pe o târfă?

Și, în sfârșit, cum vom domoli
Această furtună de jale,
Acest cutremur de furie
Și cum vom împături
Aceste steaguri ale Adevărului
Care nu se pot împături?
Sunt înălțate pe catarge de fier.
Pe niște vase nescufundate
Ce plutesc cutezătoare
În oceanele veacurilor.

Cât despre voi, Stegari,
Călăreți înflăcărați ai Pegasului,
Dacă nu puteți mânui cu dârzenie
Sulița condeiului
Și dacă nu sunteți în stare,
Atunci luați în mână
Făclia lui Prometeu
Și năpustiți-vă!
Nu ca să ardeți casele săracilor
Ci ca să incinerați statuile groazei,
Care sa cocoțat în vârful vieții
Să batjocorească de acolo
Rănile sacre ale eroilor.

Iar dacă dați înapoi
Cuprinși de groază… Atunci
Scufundați făclia în mlaștină
Și în sângele înjurat al nevinovaților
Și apoi îngropați-vă!
Îngropați-vă cât mai repede
Și pieriți definitiv
În regatul vâscos al Rușinii!


Versiune românească de Menelaos Ludemis

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Menelaos Ludemis



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.