Mărturisire

sâmbătă, 26 septembrie 2015

Trecut-au ani şi anotimpuri
de când pământul îl umbresc,
a soarelui caldă lumină
şi-a lunii raze mă-nsoţesc.

Eu îmi urmez a mea cărare
chiar de-i furtună şi e vânt,
și dacă plouă-mi iau umbrela,
când ninge simt mirajul sfânt.

Niciodată nu-mi schimb ritmul,
inima-mi ţine cadenţa,
încerc de vicii să mă lepăd,
şi să-mi păstrez independenţa.

M-am achitat de datorie,
muncind cinstit, cu dăruire,
şi mi-am crescut cu drag
copila – a ochilor lumină vie.

Nu sunt datoare nimănui,
aş vrea să pot fi generoasă,
chiar de mă supăr momentan,
nu ţin supărare-n casă.

Aşa m-au educat ai mei,
să nu încalc poruncile,
şi să mă rog la Dumnezeu,
de câte ori îmi este greu.

Cred în forţa creatoare,
Dumnezeu ne-a ajutat,
datorită lui mai suntem
şi trăim cum ne-a fost dat.

Numai sufletul meu ştie
cât am pătimit în viaţă,
credinţa mi-a dat putere,
sorţii mele sa-i fac faţă.

Dumnezeu fie cu voi,
să n-aveţi griji și nevoi!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: