Stau la cumpăna lumilor - Maria Banuș

Stau la cumpăna lumilor, stau,
cu sângele meu cel vechi,
cu sângele meu prea încet.
Din hăuri, un nou alfabet
răzbate, ascuns, în urechi.
Stau la cumpăna lumilor, stau.

Stau la facerea lumilor, stau,
vag, de-abia presimțind
cântecul celui ce vine.
Îl caut și nu e în mine.
Mâinile-n spații întind.
Stau la facerea lumilor, stau.

Stau la cumpăna lumilor, stau.
Vine alt ritm al făpturii,
Vine-o adâncă osmoză.
Altfel simți-vor o roză,
altfel lumina pădurii.
Stau la cumpăna lumilor, stau.

Stau la facerea lumilor, stau.
Sate lacustre, pe schele,
încă ne bântuie visul.
Suflete, află-mi nescrisul,
nou echilibru-ntre stele.
Stau la facerea lumilor, stau.

Din volumul "Torentul", Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1959

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Maria Banuș



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.