Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Dacă-aș putea să prind în scobitura
urechii mele zgomotele toate
de pe pământ - aș auzi și pasul
cu care-mi dai târcoale de departe.

Iară și iară
începe starea fiduciară.

Toate zac bolnave

"Non est aliud loqui tuum quam videre tuum, cum non differant realiter in te qui es simplicitas absoluta" (Nicolaus Cusanus)

Urzeli de apă cu belșug de pește,
furtuni - și tu, pământ bătătorit!

Cum păsările suie-n ceruri lăsând un cuib de paie gol
în căutarea unui rege al păsărilor cu privirea
și zi de zi deasupra lumii li se amână întâlnirea
până ce simt că tandrul rege sunt ele însele în stol

De două mii de ani - cum e firesc -
e tot mai mare soclul: piețe, vetre,
cu dalele lor galbene sporesc
adăugând asfaltul lângă pietre.

Atras de zumzet, omul e nătâng
la forfota geloaselor albine.
Așa roiau pe umărul meu stâng
orele, vestitoarele de bine,

Motto: Parcă-ajung la stele prea de-a dreptul, parcă-ajung la vis cu mână rece...

Luna era albă.
Aleea cu nisip marin era albă.

Lui I. Negoițescu


Fii liniștit: ceasornicul e-ntors.

Și vouă vă e dor câmpii
și vouă
vă ninge-n suflet și vă plouă
și peste voi trec - șiruri

Cuțit de-argint prin inima-mbuibată
a lui Septembrie. Melodios
călătoresc alămuri și, deodată,
se lasă cu un semiton mai jos.