Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Iubirea. -N jurul ei frumoase-s toate,
de-ți vine să-ngenunchi, și de mirare
ți-e sufletul mai fraged ca o floare,

Brațele lor sunt obosite,
la capătul unei zile de lucru,
cum pomilor încărcați - crengile
cu fructe în august.

Așa trec - tulburată, stângace și solemnă.
Mă aleg dintre luceferi,
dintre nori negri, dintre fulgere,
îmi scald fruntea

Se retrăgeau în noi culorile.
Tăcută, seara ne-ngropa în noi.
Mergeam apropiați,
dar singur fiecare

Celebrez primăvara omenirii, în cânt.
Pace vouă stelelor!
Pace ție pământ!

Acum, dimineața e-naltă și plină
de arbori care tremură ușor
și de coline singure-n lumină,
ce-n respirații unice cobor.

Alcool și vânt - albastru de tristețe -
ne zugrăvește toamna chip prelung,
pe zidurile lumii clătinate;
această judecată de apoi

Demolăm.
Niciodată n-a sunat prăbușirea
atât de mult cu un imn,
ca în această vorbă - demolare,

Patru flamuri negre în salcâmii curții.
Cerul secetei, vântul secetei,
mâluri de amurg colorate greu,
Doamne, pân' la roșu,

Oraș de pietre vechi,
oraș de pietre zei,
de două mii de ani oprită-i clipa,
cu dalta-n frunza de acant.