Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Eu, cel mai tânăr dintre ucenicii
Triunghiului, mi-am răsucit încet
privirea înăuntru. Ochi al fricii,
îl vezi și astăzi?... Marele profet,

Aș vrea să știu, grozav aș vrea să știu
înfățișarea lui adevărată!
Să-l simt cum se ridică dintr-o dată
și populează ochiul meu pustiu.

Se-așează anii peste noi, ca munții
peste copacii prăbușiți în văi.
Mocnește, fără aer, para nunții,
iar ploile - căzute-n jurul frunții -

Azi-noapte, au trecut pe lângă moară
doi tineri, către mare, prin porumb.
Unul fugea de dragoste - să moară,
al doilea, ucigaș, fugea de plumb.

De douăzeci de ani închis în turn
Prințul privește soarele întruna
cum se preumblă-n semicerc duium.
Și uneori, în nopți senine, luna.

Cămașa albă, râsul tău și greierii,
și rapița - un câmp întreg de rapiță -
amurgul stins în apa strânsă-n urme
și în chemările pe care oamenii

Trecu pe lângă noi îndrăgostitul.
I-am dat binețe. Și-am văzut doi sori
cutreierând în goană infinitul
din ochii lui. Țâșnind de subțiori

Și pentru voi, și pentru mine însumi,
eu sunt real: mănânc și beau, am umbră
și glas sonor, văpaia mă devoră.
Și totuși, pentru cineva nu sunt

Îmi plac fotografiile - la ceasul
când se preschimbă-n tigri: fiecare
își ține-n gură halca ei de timp.
Noi înotăm - în ochii lor zâmbind,

Se ține cineva de umbra mea,
de umbra umbrei mele, de o umbră
de gradul trei, ce mi-a-nflorit în suflet.
Când dorm, găsesc culcușul încălzit.