Penultimul discurs al unei piei roșii către omul alb - Mahmoud Darwish

Va trebui să treacă mult timp,
înainte ca prezentul nostru să devină istorie,
la fel ca și noi;
Vom înfrunta marșurile lungi,
dar mai întâi de toate
vom apăra copacii pe care-i folosim,
vom apăra cupola nopții și luna atârnândă peste colibele noastre;
Vom apăra căprioara sprintenă
și-argila strachinelor noastre,
și penele de vultur înaripând ultimele noastre cântece vom apăra,
chiar dacă-n curând îți vei construi lumea pe osemintele noastre
și vei pava așezămintele sacre,
pentru a deschide o rampă către lună;
Aceasta-i epoca industrială,
epoca cărbunelui;
Fosilele pentru a-ți potoli setea de vinuri bune sunt cei morți și așezările noastre;
Morții și buldozerele,
morții și spitalele…
Aveți monitoare radar pentru a capta morții
ce părăsesc viața asta de mai multe ori,
pentru a captura morții umblând după moarte,
morții care hrănesc bestia civilizației;
Morții care se duc pentru a duce pământul,
după ce relicvele lor vor fi dispărut;
Unde, o, stăpâne alb, îi duci pe oamenii mei... și pe-ai tăi?

traducere - g. Cristea


Penúltimo discurso del indio rojo al hombre blanco


Un largo tiempo debe pasar
Antes de que nuestro presente se convierta en historia
Justo como nosotros
Nos enfrentaremos a la larga marcha
Pero primero
Defenderemos los árboles que usamos
Defenderemos la campana de la noche y la luna colgando sobre nuestras chozas Defenderemos al ciervo saltando
Y la arcilla de nuestras ollas
Y las plumas de águila en las alas de nuestras canciones finales
Pero pronto erigirás tu mundo en nuestros restos
Pavimentarás los lugares sagrados
Para abrir un camino hacia la luna satélite
Esta es la era de la industria
La edad del carbón
Fósiles para saciar tu sed de buen vino
Están los muertos y los asentamientos
Los muertos y las excavadoras
Los muertos y los hospitales
Hay pantallas de radar para capturar a los muertos
Que mueren más de una vez en esta vida
Para capturar a los muertos que caminan después de la muerte
Los muertos que crían la bestia de la civilización
Los muertos que mueren para cargar la tierra
Después de que las reliquias hayan desaparecido
¿Dónde, oh maestro blanco, llevas a mi gente... y la tuya?

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Mahmoud Darwish



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.