Măgarul

Autor:Cristi Zancu


Adăugat de: Cristi Zancu

luni, 05 iulie 2021

Măgarul

Nimic din ce e bun in mine,
Rușinat mă uit, nu-mi aparține..
Peste sufletul curat născut
Pune omul clei și lut.

Uite-așa mă trec prin viață,
Surd, orb, mut, măgar prin ceață,
Mă lovesc de-o zi pe alta
De măgari ce dau cu dalta.

Ne cioplim in piatră ură
Ne rănim fără măsură
Și ciocan după ciocan
Sare lut din prostovan..

Fiecare izbitură
Mă transformă in sculptură,
Fiecare bâlbă rea
Stupe aur pe piatra mea.

Și apoi măgarul bun,
Ce îl văd mai clar pe drum,
Îmi zâmbește drăgăstos,
Dezgolit, evlavios..

Nu știam puterea lui
Când deodată mă despoi
Și de cleiul cel rămas,
Gura mea imi prinde glas.

Mă privesc in balta clară
Mai mult om decât o fiară
Cum din mamă am născut,
Fără clei și fără lut.
cz


vezi mai multe poezii de: Cristi Zancu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXCVIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

„Stupe aur pe piatra mea” - aritmie
„Când deodată mă despui” - despoi
„Cum din mamă am născut” - m-am... ?

Lipsesc virgule. Dacă este puțin cizelată, poate fi o poezie bună.
Adina Speranta
joi, 08 iulie 2021