Mă uitam

Charles Chaplin - prinţul tăcerii. Pentru că n-a folosit decât prea puţin cuvântul spre a emoţiona şi a convinge. Privirea şi gestul i-au fost deajuns. Avea în ochi o candoare de copil, o umbră de nelinişte şi o tristeţe identificate cu expresia căprioarei rănite. O privire perseverentă şi totuşi lipsită de insistenţă ostentativă, gata oricând să se refugieze undeva, de unde să nu i se dezvăluie brutal, impudic sfiiciunea, durerea, întristarea. Interogarea, neliniştea, dorinţa de a înţelege şi a transmite şi o ghiduşie, o hâtroşenie, o ironie, o încărcătură de haz nebun, gata să explodeze vulcanic. Ochii unei lumi pure, a înţelepţilor şi a blajinilor... Ochii lui Charlot.
Ioan Grigorescu

1. Viaţă (87)
2. Om (63)
3. Iubire (49)
4. Moarte (48)
5. Dragoste (48)
6. Poezie (35)
7. Fericire (33)
8. Timp (32)
9. Dumnezeu (30)
10. Artă (30)
11. Lume (28)
12. Libertate (28)
13. Istorie (28)
14. Credinţă (26)
15. Adevăr (26)

Vezi toate categoriile