M-a bătut gândul

joi, 20 decembrie 2018

M-a bătut gândul cu biciul
peste amintiri. Pământul
l-am bătut să caut leac
pentru rană de oftat.

Căutând măcar un strop,
n-am găsit în lume ioc.
M-a mințit bătu-l-ar vântul
și-am fugit mâncând pământul.

M-a bătut gândul și ceasul
mi-a bătut prin timp. Lăsatul
secului s-a dus demult,
eu cu lacrimi grele plâng,

că nu-i leac pentru bătaie
de la gând și vâlvătaie,
inima când toată arde
scânteind în tine hoarde.

Mi s-a pus un junghi în coastă,
cea de la Adam lăsată,
Ori de dor ori de urât
ori de foc neostoit.

Mi-a trecut pragul la casă
dorul. L-am poftit la masă,
i-am pus un pahar cu vin
și la fund puțin pelin

să simtă și dumnealui
ce lasă în urma lui.
Mă îmbăt cu apă rece
că-n curând de dor mi-o trece.

Cum să-mi treacă când nu e
leac de dor și iubire?!
M-a bătut vântul cu parul
și mi-am plâns în pumni amarul

vieții care mă tot duce
pe cărări necunoscute
și mă poartă printre spini
încălțată de destin,

Cu lungimea drumului
și praful pustiului.
Omul care-i om se duce
noaptea în casă să se culce.

Eu n-am pat și n-am nici masă
de când doru-i dus de acasă.
M-a bătut viața cu spini
și-mi stau pe suflet haini.

Mă înțeapă și mă mușcă,
mi se prind de gând, căpușă.
Strig spre cer dar nu m-aude,
e-nalt cerul, n-am de unde

să mai scot zile să-mi pun
peste inimă alt drum.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.