Luna răsare peste coline

Autor:Georgebrancu


Adăugat de: Georgebrancu

sâmbătă, 19 ianuarie 2019

Luna răsare peste coline.
Sufletu-mi tăbăcit vrea să suspine,
În trupul acesta mă simt istovit,
De-a lumii ură mă macin mâhnit
Și soarele morții, de-al dracu”, nu vine.

Acolo, pe cer, un nor îmi reține
Privirea plecată prin Taur și Câine...
Și-s sigur că norul pentru mine-i croit.
Luna răsare peste coline

Și luptă cu norul-tăciune,
Care, lovit, se zbate în spume
Și piere ca un fum și ursit
Să-mi lămurească încă un mit:
Aici, suntem amarnice râme...
Luna răsare peste coline.


vezi mai multe poezii de: Georgebrancu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.