Lumini şi umbre

Autor:Babbba


Adăugat de: Babbba

marți, 31 martie 2015

În peştera mută de alb vertical cu stranii striaţii zgâriate-arbitrar,
Doua fragede mâini cu centură de unghii apucă perdeaua de sare si urcă
Zdrelită-i e fruntea ce poartă cununa şi palizi obrajii ce lacrimi anină
Caci fuge de hâtru şi fuge de-o vină ce n-are...sărmana făptură.

Zadarnic o cheamă iubirea de taină la cumpăt...căci n-are scăpare
Când hăul hipnotic sub patul demonic o cere mireasă... de-nmormântare
Ca un paznic divin, muntele-o apără doar de slutul lumesc, fără hotare,
Umbrele negru-albastre din ape o împing şi o trag spre-ncununare.

Pe patul săpat de apă în sare, aruncă buchetul şi-un ultim suspin
Iubiri interzise de meschinărie se prăbusesc de-odată în vrie
Oglinda cea neagră se sparge în lacrimi şi ce-ar trebui să plutească dispare
Iar hăul puternic, lacom ia prada şi-o duce-n adâncul fara de soare.

Un ţipăt surd reverberează-n oglinda de umbre diforme, trezite din somn,
Animând Catedrala Neant dintr-o lume uitată de timp, neştiută de om,
O mână demonă zdrobeşte o orgă prea gravă, prea sumbră să cânte-ntr-un Dom,
Cu voci ne-nţelese ce-adună în coruri şoapte livide, fără de ton.

Sihastru ascet, arhanghel lugubru, arhiereu întru negru macabru, sinistru,
Mire absurd, aşteptând de prea mult, alb muribund să-i aducă vreo veste,
Vede mireasa, prea bine pesemne, de viaţă desprinsă cumplit, mişeleşte,
Sfărâmându-i cu ură, inima pură, elucubraj infernal de poveste.

Ceremonia absurdă-ncetează, când în negur-abisalul întregii clepsidre,
Răzbate lumina chiar prin oglindă, o fereastră deschisă spre soare, spre lume,
Conul divin şi apa sărată levitează cenuşa-nisip clepsiatră,
Reîncarnând fiinţa curată : mireasa iubirii...pe veci iertată.

Clepsidra vieţii, frântă în două, de-oglinda grotească ce lumi ne desparte,
Se-adună din cioburi revers îmbinate cu albul deasupra şi negru-n-păcate,
Un nou destin, ce uitare adună, îşi pregăteşte intrarea nebună,
Căci Mâna Divină \"întoarce\" clepsidra-ntr-un spaţiu în care, la fiecare,
Lumina sporeşte,
Iar umbra pândeşte.


vezi mai multe poezii de: Babbba


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Da, este o transpunere a legendei "Grota Miresei".
Vă mulţumesc pentru vizită, apreciere.
Babbba (autor)
marți, 31 martie 2015



Graba strica treaba ...:))...Scuze pentru greselile de tastare ...
Adina Speranta
marți, 31 martie 2015



Sursa inspiratiei este o legenda ? Mieasa care se arunca in grota de pe un munte de sare refuzand sa se casataoreasca in mod fortat , saraca fiind etc.
Per total , imi place poezia . Chiar are muzicalitate , asta datorita rimei din vers ...nu la taoate , dar la majoritatea...Exemplu:

...Reîncarnând fiinţa curată : mireasa iubirii...pe veci iertată

Este un singur vers si observ ca exista o rima ...curata-iertata...:) Asta ca sa dau un singur exemplu. Am mai intalnit acest gen de rima interioara la un singur poet ...Mare poet. Si aceeasi abundenta de epitete. E destul de greu sa scrii astfel.
Am o nelamurire legat de ''clepsiatra''...practic nu exista acest cuvant , desi e usor de dedus de unde provine.

Din partea mea , felicitari si ...bine ai veit pe site!
Adina Speranta
marți, 31 martie 2015



Frumos. bine ai venit
marian
marți, 31 martie 2015



Bun venit!
ionel
marți, 31 martie 2015



Mi-a placut mult postarea ta, ce este drept am citit-o de cateva ori :) Se vede ca esti talentat si nu in ultimul rand bine ai venit :)
ioana
marți, 31 martie 2015