Valiadolid, de lacrimi eşti o vale,
plânsă nu vreau să spun de cine,
valea lui Iosafat, deşi nicicând în tine,
din judecăţi, niciuna nu-i ca ale sale.
Înconjuratu-ţi-am zidirea, cale după cale,
aci unde minciuna şi curtea o duc bine,
curtean murdar i-acum cel ce-a ştiut să-mbine
zicala de-altădată cu noile-osanale.
Şi spre-a ne creşte râia, toţi sunt Conţi: s-o spună
e gata andaluzul ce pat a fost s-aştearnă
în iadul unui han din tine, unde n-o să şadă.
întregul an, o clipă, Contele Zibună;
căci Ploşniţă-i stăpânul acum şi peste iarnă
stăpâni sunt Conţii Ceaţă, Noroaie şi Zăpadă.
Distribuie: