Sonet (5) - Luis de Góngora y Argote

Pierdut în bezna nopţii, bolnav, dezamăgit,
cu pas incert, călcând fără să ştie
încotro merge, ca într-o pustie,
glas în zadar a dat, zadarnic a păşit.

Dar, dacă nu aproape, distinct a auzit
lătrat de câine şi într-o băcie
dărăpănată fost-a să rămâie,
căci drum n-a fost să afle, dar milă a găsit.

În zori, între veşminte de hermină,
frumoasa adormită cu dulcea-i îndârjire
a fermecat drumeţul bolnav încă şi iată

cu viaţa ospeţia plăti-va, fără vină.
Prin munţi era mai bine să umble-n rătăcire,
decât să aibă soarta ce mie-mi fuse dată.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Luis de Góngora y Argote



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.