Fântânile - Lucian Blaga

Sapă, frate, sapă, sapă,
până când vei da de apă.
Ctitor fii fântânilor, ce
gura, inima ne-adapă.

Prinde tu-n adânc izvoare –
de sub strat stihie blândă.
Să se-aleagă din argilă
ochiuri lucii de izbândă.

Călători cu turme – vie
să se-aplece, să se mire
de atâta adâncime
și de basmele din fire.

Să se curme-n piept cuvântul,
când se-arată că pământul
stele și-năuntru are –
nu numai deasupra-n zare.

Ostenește-te-n amiază
să aduni răsplată dreaptă.
O priveliște de noapte
negrăită te așteaptă.

Zodii sunt și jos sub țară,
fă-le numai să răsară.
Sapă numai, sapă, sapă,
până dai de stele-n apă.


Din volumul "Lucian Blaga, Poezii", ediție îngrijită, revăzută și adăugită de George Ivașcu, Editura pentru Literatură, 1967

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga