Și ani și luni
și iarăși ani nimic nu s-a-nchegat.
Fără-ncetare, sub tenebre, marea
frământându-se a cutropit liman și plaje.
Și tunete sub zare necerească
s-au ridicat din adâncimi. Și luni și ani
și iarăși luni văzduhul a fost plin - de-un
freamăt ca de cohorte-naintând pe sarcofage.
Rumoarea-acum se-mprăștie și curți albastre
se aleg deasupra în senin.
Răzleții, norii ce-au rămas, se duc
să se-odihnească.
Să fim noi doi întâii cari ieșim, după
tumultul stins, pe țărm! întâii cari
lăsăm pe maluri în nisipul pur o urmă.
întâii cari ne bucurăm că luna parcă
într-adins ne dăruie-n acest ținut
de liniști un contur și-o umbră.
Distribuie: