Doamne, îngăduința ta - Lucian Blaga

Îngăduința Ta nu are nume
când de-ale mele griji și fapte-mi văd.
S-ameninți cu avan, ceresc prăpăd
nu e-n ființa Ta un gând anume.
Nu osândești că umbletul mi-e strâmb
(de ce-ai spori cu-această notă drama?)
de vreme ce la Tine nu iau seama
mai mult decât la floarea de pe câmp.
Oglinda nu Te vede - și la rându-mi
nici eu. Te faci simțit așa-ntr-o doară.
Când micile isprăvuri măsurându-mi
eu la cântar încerc pe-ascuns să-nșel,
o piatră pe tipsia prea ușoară
Tu lași să-ți cadă tainic din inel.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.