Autor:Cîrlan Alexandru
Adăugat de: Cîrlan Alexandru
sâmbătă, 22 februarie 2025
Eu părăsesc un loc sufletesc unde patima era un sentiment firesc steaua din ceruri nu mai lumina cât de întunecată era suferința ta. Eram mereu in criză de timp nici gând nu era vorbă de anotimp mereu in lacul tristeții îmi amintesc de acel loc sufletesc. Toată copilăria am petrecut sentimente ale căror momente au zăcut nimic nu era clar ca credința din altar. Și grădina și geamul s-au dovedit a fiind păcatul cei care trebuiau să ne fie străjeri au avut altfel de păreri. Moartea aproape că s-a abătut căci toată nădejdea ne-a supt peste acel loc sufletesc unde făgașele de dor se adâncesc.
vezi mai multe poezii de: Cîrlan Alexandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Eucaliptul este cel mai înalt copac
Autoexaminarea este o inchiziţie spirituală înfiinţată în inima omului. Thomas Watson
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Cîrlan Alexandru
Detalii poezie:
Distribuie pe: