Autor:Lorena Craia
Adăugat de: lorena.craia
marți, 14 ianuarie 2020
libertatea frunzelor de iarnă mi-a învins tăcerea dintr-o dată iată! cum se lasă fulgii peste noi Tata pleacă iarăși la război Mama îl ajută să îmbrace neputința sângelui din ace nu așa se face! și m-așez în prag tremură pădurile de fag să nu plângem, Tată, este frig rănile trecutului te cheamă eu te strig să-mi răspunzi la prima înserare draga mea, eu plec și Mama? moare 14 august – 16 decembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Este posibil să existe milioane de planete locuite, asemenea Pământului, dar nimeni nu ştie cum arată locuitorii.
Femeile sunt nişte copii mari care păstrează simţul umorului. Andre Maurois
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Detalii poezie:
Distribuie pe: