Autor:Balan Tiberiu
Adăugat de: Balan Tiberiu
marți, 06 septembrie 2016
Lasă marea s-ajungă și la mine, Cetate la mal rămasă în ruine. Lasă marea ta să-mi atingă gândul, Să-mi frângă sufletul și rândul. Lasă marea ta să mă găsească, Să mă atragă, să mă iubească. Lasă marea să mă frângă încet, Ca și sufletul și rândul, la piept.
vezi mai multe poezii de: Balan Tiberiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
M-ai lăsat fără cuvinte! stefan doroftei doimaneanu marți, 06 septembrie 2016
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Venus este cel mai apropiat vecin al Pamantului.
Cine se plânge de singurătate nu crede în Dumnezeu. Valeria Mahok
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Balan Tiberiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: