Valuri înspumate de Vise,
lovesc fără oprire,
țărmurile Cuvintelor,
ce par a ne apăra cu ardoare,
Disperarea Absurdului violet,
al oceanului de Amăgiri,
care vuiește neîntrerupt în noi,
Iubire,
a Nimănui,
ai ajuns alungată,
până și de cenușa,
Amintirii,
care nu te mai suporta,
pe la porțile propriilor Gânduri,
puse la uscat,
de Lacrimile Regretelor,
pe gardurile Uitării,
de noi înșine.
Distribuie: